CRIOSAUNA – una din cele mai captivante, eficiente si prospective metode fizioterapeutice

Sportul modern de performanţă împinge sportivii la limitele rezistenţei corpului omenesc. Datorita îmbunatatirii metodelor de antrenament, aceste limite sunt adesea depasite şi este dificil să definesti în termeni reali posibilităţile omenesti, în goana continua după recorduri. Marketing-ul sportului şi popularitatea marilor competiţii sportive la televiziune şi, în consecinţă, creşterea semnificativă a sumelor plătite sportivilor, agravează această situaţie. Toate acestea creează noi probleme medicale. Apar noi boli legate de antrenamentele sportive intensive. Aceasta reprezintă o presiune asupra categoriei sportivilor, care necesită gasirea de soluţii pentru vindecarea mai rapida şi mai eficienta a consecinţelor datorate traumatismelor sportive clasice. Medicina sportiva trebuie să satisfacă aceste noi cerinţe.

De aceea, sunt necesare noi metode şi sunt aplicate cele mai moderne tehnici medicale, astfel ca sportivii accidentaţi să-şi reia activitatea cat mai repede posibil.

Anumite traumatisme sportive, numite ”acute”, sunt cauzate de forţe de mare intensitate. Acestea sunt aproape imprevizibile şi, de aceea, posibilitatea de a le preveni este redusă. Pe de altă parte, majoritatea traumatismelor sportive apar ca urmare a unor forţe repetitive de mică intensitate, după perioade îndelungate. Aceste traumatisme cronice, denumite şi “de suprasolicitare”, necesită un diagnostic special şi o abordare curativa. În acest caz măsurile preventive sunt esenţiale.

Majoritatea traumatismelor cronice rezultate din practicarea intensiva a sportului sunt însoţite de durere şi tumefacţie, deci de simptome ale inflamaţiei. Se ştie de mult timp că pentru a vindeca inflamaţia este recomandată scăderea temperaturii la nivelul zonei traumatizate. Progresul realizat în criogenie, stiinta care studiază reacţia materiei la temperaturi extrem de joase, face posibila găsirea mijloacelor de a lupta efectiv împotriva inflamaţiei tesuturilor – aceasta este aerocrioterapia.

În primul rând, refacerea unui sportiv include acele măsuri medicale care urmăresc accelerarea procesului de restabilire a funcţiilor metabolice şi sistemice perturbate de efort şi regenerarea celulară.

În al doilea rând, recuperarea medicală este un proces complex de măsuri care se adresează sportivilor cu anumite stări patologice induse de efort sau de alţi factori perturbatori ai sănătaţii în vederea restabilirii cât mai grabnice şi complete a funcţiilor perturbate.

 

Care este definiţia şi patogenia traumatismului?

 

Pe scurt, traumatismul este o leziune suferită de un organism prin loviri violente, tăieturi, întepaturi, etc. Aceasta poate fi sau nu însoţită de hemoragie exteriorizată.O traumă  poate duce la apariţia unei întinderi sau deteriorarea unor vase de sânge, cu sângerare. Gradul de sângerare va depinde, pe langă intensitatea traumatismului, şi de vascularizarea ţesutului afectat. Este important ca sângerarea să fie limitată, altfel inflamaţia va creşte.

Celulele din ţesutul afectat vor fi degradate rapid şi se va produce acumulare de metaboliţi acizi (acid lactic, acid piruvic). Datorită scăderii pH-ului local, sunt degranulate  mastocitele şi plachetele cu eliberare de histamină şi alţi mediatori chimici (serotonina, kinine, prostaglandine), substanţe puternic vasoactive, care vor produce vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii capilare. Se realizează producerea edemului la nivelul leziunii, care stânjeneşte întoarcerea venoasă, menţinând pasiv vasodilataţia şi efectul indus de substanţele menţionate. Aceasta este faza de inflamaţie şi momentul în care putem interveni pentru reducerea ei.

Din celulele distruse, prin ruperea membranelor lizozomilor se eliberează enzime proteolitice care la circa 2 ore de la producerea leziunii, încep autoliza ţesutului lezat şi separaţia de tesutul sănătos.

Ulterior, începe faza de vindecare prin proliferarea fibroblaştilor, sinteza şi organizarea colagenului.

Durerea în cazul leziunilor traumatice apare prin iritatea terminaţiilor nervoase dureroase de către factori ca acidoza locală, substanţe proinflamatorii, stază, edem, compresiuni nervoase.

Aceste fenomene se produc în cazul unui traumatism acut, rezultatul fiind de refacere şi de recuperare în timp a structurii şi funcţiilor afectate. Durata de recuperare este variabilă în funcţie de severitatea leziunii.

Traumatismele cronice, de suprasolicitare, apar ca urmare a unor forţe repetitive de mică intensitate, după perioade îndelungate. Creşterea tensiunilor intratisulare, edemul, acumularea de metaboliţi acizi (acid lactic, acid piruvic) şi microtraumatismele musculare sunt cauzele afectării cronice a musculaturii suprasolicitate.

 

Care sunt efectele aerocrioterapiei aplicabile în medicina sportivă?

 

Aerocrioterapia are foarte multe efecte asupra organismului uman, acţionând la nivelul  tuturor aparatelor şi sistemelor, şi este poate cea mai spectaculoasă din terapiile derivate din crioterapie prin prisma vastelor şi multiplelor sale aplicaţii. Nu este scopul acestei lucrări prezentatea lor.  Doresc să vă prezint succint câteva din aplicaţiile sale în medicina sportivă.

Studiile clinice (printre care studiul realizat de Giuseppe Banfi, Giovanni Lombardi, Alessandra Colombini si Gianluca Melegati, publicat în Sports Medicine din 2010) au scos în evidenţă principalele modificări induse în organism de către aerocrioterapie:

-creşte interleukina10 (citokina antiinflamatorie), scade nivelul interleukinelor 2 şi 8 (proinflamatorii) şi a prostaglandinei E2

- stabilizează membranele lizozomale, reducând potenţialele efecte proteolitice ale enzimelor lizozomale

-stimulează creatin-kinaza şi lactic-dehidrogenaza, enzime musculare implicate în scindarea ATP, ca sursă de energie necesară contracţiei, şi respectiv în degradarea metaboliţilor ce se acumulează în muşchii scheletici în urma efortului fizic

-nu determină stimularea măduvei hematogene, dar reduce hemoliza indusă de efort

-are efecte imunostimulatoare

-nu induce modificări ale hormonilor hipofizari şi tiroidieni, nu creşte cortisolul plasmatic

- scade secreţia de testosteron şi estradiol

-creşte uşor nivelul de noradrenalină, neinfluenţându-l pe cel de adrenalina.

Temperaturile extrem de scăzute au de asemenea o influenţă semnificativă asupra sistemului nervos. Viteza de transmitere a influxurilor nervoase scade şi, în consecinţă, senzaţia de durere se reduce.

Pe de altă parte, studiul influenţei frigului asupra colagenului (element ce intră în structura tendoanelor, ligamentelor şi muşchilor) a arătat că frigul face fibrele de colagen mai elastice şi, astfel, mai rezistente la extensie. Mai mult, influenţa frigului asupra muşchilor limitează spasticitatea şi reduce presiunea intratisulară.

Aerocrioterapia nu induce deci modificări ale acelor parametri biochimici şi hematologici care să facă obiectul testelor de dopaj.

Toate aceste posibilităţi create de aplicarea de frig transformă crioterapia într-un domeniu foarte atractiv în medicina sportivă. Frigul poate fi utilizat în tratamentul traumatismelor acute sau de suprasolicitare, ca şi în regenerarea biologică.

Aplicaţiile frigului în tratamentul traumatismelor sportive sunt des folosite. Cuburi de gheaţă introduse într-o pungă de plastic sau un sac special numit “ice bag” fac parte din echipamentul medical de bază din timpul competiţiilor sau antrenamentelor sportive.

Este semnificativ faptul că antrenorii şi preparatorii fizici cunosc prescurtarea mnemotehnică “ICE” (adica Immobilisation înseamnă imobilizare, Cooling înseamnă răcire, Elevation înseamnă ridicare) pentru a şti ce trebuie să facă în eventualitatea traumatizării unui membru în timpul practicării sportului. Există, de asemenea, şi alte metode care permit aplicarea locală de temperatură scăzută, cum ar fi, de exemplu, un aparat foarte simplu şi util numit “CRYOCUFF” sau binecunoscutele “HOT-COLD PACKS” .

Aplicaţia frigului în traumatismele cronice este identică: o pungă conţinând gheaţă, prosoape umede cu gheaţă, întinderea sportivilor pe gheaţă. Anumite forme de crioterapie locală, cum ar fi aplicaţia de aer rece sau mai eficientul azot lichid sub forma de vapori (CRIOFAN), au devenit metode curente. Acestea sunt menite să interfereze cu mecanismele de producere a durerii cauzate de sindroamele entezopatice, cum sunt entorsele sau luxaţiile.

Ideea utilizării unei camere criogenice în tratamentul bolilor degenerative şi reumatismale, introdusă de Fricke şi dezvoltată de Zagrobelny în Europa, a deschis noi posibilităţi si în domeniul traumatismelor sportive.

Experienţa de peste 5 ani in domeniul utilizarii aerocrioterapiei în medicina sportivă a lui Krzysztof Zimmer, directorul Departamentului de Medicină Sportivă de la Universitatea de Medicină din Wraţlaw, Polonia, permite sintetizarea principalelor indicaţii:

- tratamentul traumatismelor sportive acute, cum sunt contuziile musculare, hematoamele intramusculare, luxaţiile, rupturile ligamentelor extraarticulare de gradul I, entorsele

- tratamentul traumatismelor cronice de suprasolicitare, cum sunt entezopatiile patelaro-crurale, tendinopatiile, osteocondroza, afecţiuni ale capului rotator, sindromul periostozei tibiale cronice, afecţiuni care vă sunt foarte bine cunoscute

- tratamentul complementar după operaţii intraarticulare de reconstrucţie, operaţii osoase, musculare, ligamentare şi tendinoase

- regenerarea biologică şi prevenirea bolii traumatice cronice, în timpul antrenamentelor intensive şi pregătirii pentru campionate.

 

În continuare vă supun atenţiei câteva aspecte practice cu privire la Criosauna Space Cabin produsă de Criomed Ltd.

 

          Ce este criosauna?

 

Este o baie plăcută de aer rece şi uscat care durează între 1 şi 3 minute, în timpul căreia organismul este expus unei temperaturi scăzute în mod gradual ce ajunge pana la -180º C. Această expunere scurtă la frig este suficientă pentru punerea “în alertă” a tuturor sistemelor organismului. Criosauna este mult mai uşor de suportat  decât băile în apă cu gheaţă deoarece aerul din cabină este perfect uscat.

 

“Maximă şi revenire mai rapidă în activitatea competiţională”.